Directoare a Goethe Institut Bucureşti din 2004, Sabine Hentzsch a venit în România pe un drum complicat – după ce condusese instituţia germană similară de la Rotterdam (Olanda) şi Accra (Ghana). Timp de patru ani, arta contemporană (cu precădere cele mai dinamice zone ale ei – dansul şi artele vizuale) a fost centrul iniţiativelor de colaborare ale Goethe Institut, mai mult sau mai puţin vizibile, mai mult sau mai puţin fără „hopuri“. Şi de departe, mandatul doamnei Hentzsch va rămîne legat de cel mai amplu proiect de artă în spaţiul public desfăşurat vreodată la noi, Public Art Bucharest, al cărui cocurator a fost (împreună cu Marius Babias) şi la care au participat Dan Perjovschi, Lia Perjovschi, Daniel Knorr, H.arta, Mircea Cantor, Nicoleta Esinencu, Anetta Mona Chişa. Pe 23 ianuarie, Sabine Hentzsch va părăsi România, iar director al Institutului Goethe din Capitală va deveni Beate Kohler. Sînteţi în România… de cînd? Acum, în ianuarie, se împlinesc patru ani şi jumătate. Primii doi ani au fost minunaţi. Trebuie să spun asta, pentru că a fost, cumva, neaşteptat, am venit aici fără să mă pregătesc prea bine, fără să ştiu destul despre România, iar cînd am ajuns, am fost încîntată de oraş. Bucureştiul are un potenţial imens, nu doar ca oraş, ci şi ca scenă culturală. În 2004, era o atmosferă specială, în fiecare săptămînă se întîmpla ceva nou, puteai să simţi energiile, era molipsitor. Adoram, în această perioadă de început, să merg pe jos prin Bucureşti, mi se părea un loc în care sînt multe de descoperit (deşi îţi ia ceva vreme…). Lucrurile s-au schimbat între timp. Cum? Situaţia mea personală s-a schimbat. Pentru trei luni, a trebuit să stau departe de Bucureşti, în Germania, din cauza unui tratament. Am vrut neapărat să mă întorc, chiar cu riscul de a intra în conflict cu propria mea familie. Cînd am ajuns înapoi, am fost realmente entuziasmată, dar pe