Doamna Ana Blandiana, fostă poetă (disidentă) în timpul lui Ceauşescu şi proeminentă lideră civică după aceasta, iese rar, în ultima vreme, dintr-o izolare pe care şi-a impus-o singură, probabil ca efect al dezamăgirilor trăite de modul în care „nobilele idealuri” ale Alianţei au fost puse în practică. Zilele trecute, domnia sa a expediat, în numele Alianţei Civice (despre care, spre ruşinea mea, nu ştiam că mai funcţionează) o scrisoare către ministrul educaţiei, Adomniţei, în care îi cere introducerea studiului comunismului în ciclul secundar, ca disciplină obligatorie. În felul acesta, susţine fosta disidentă, s-ar da curs uneia dintre recomandările Raportului „Comisiei Tismăneanu". „Se programează nişte generaţii fără rădăcini" - explică d-na Blandiana - iar integrarea europeană se percepe ca o pierdere a identităţii".

Dincolo de amănuntul că n-am ştiut nici că recomandările „Comisiei Tismăneanu" au devenit un soi de literă de lege, lor urmând să le dea curs, obligatoriu, de către forurile competente, cred că ideea d-nei Blandiana merită toată atenţia.

Există, într-adevăr, pericolul ca actualele generaţii să fie complet desprinse de contextul istoric, să nu-şi poată reprezenta şi să nu poată evalua libertatea în care trăiesc şi preţul plătit pentru aceasta. Istoria este una dintre materiile esenţiale, fundamentale, care ne pot jalona identitatea, într-o lume în care graniţele tradiţionale tind să dispară.

Iar perioada comunistă, ca etapă obiectivă a istoriei noastre, trebuie cunoscută, cercetată şi aprofundată. Dar predarea ei obligatorie devine, în momentul de faţă, un fel de punere a căruţei înaintea cailor. Suntem încă departe de starea din care să decurgă o analiză obiectivă a etapei. Trăim încă într-o societate măcinată şi destrămată de partizanate de tot felul. „Raportul Tismăneanu" nu poate ţine loc de tratat de istorie. N-are cum, e pre