„Dacă un guvern ar fi însărcinat să administreze deşertul Sahara, în cinci ani ar avea un deficit de nisip”, spunea Milton Friedman, fost profesor la Universitatea din Chicago şi laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1976.
Faptul că statul este un prost administrator nu mai poate fi contestat de nimeni. Dovadă stau companiile manageriate de către autorităţi, care au reprezentat întotdeauna "găuri negre" pentru economie.
De asemenea, starea în care se află, după 20 de ani, infrastructura, învăţământul, sistemele de sănătate şi de pensii arată fără doar şi poate că guvernanţii sunt incapabili să gestioneze eficient sectoare vitale pentru bunul mers al unei ţări civilizate. Acum câteva zile însă, o informaţie, despre care „Forbes România" a scris încă de la începutul lunii, se confirma oarecum în mod oficial: Guvernul vrea să vândă, prin intermediul bursei, acţiuni ale unor companii importante (Petrom, Transelectrica, Romgaz) pe care le mai deţine în portofoliu.
Statul estimează că va obţine din aceste tranzacţii un miliard de euro, iar procedurile de listare vor începe în trei luni de la momentul aprobării acestei decizii în Guvern. În sfârşit, o veste bună! Lichiditatea şi vizibilitatea pieţei de capital vor creşte semnificativ, casele de brokeraj vor reveni la viaţă, iar investitorii vor avea ocazia să-şi adauge în portofoliu acţiuni cu potenţial. În plus, statul ar face rost de bani pe care îi va "arunca" rapid în lucrări de infrastructură şi în alte investiţii care ar mai dezgheţa mecanismul anchilozat de criză al economiei reale.
Excelent, mi-am zis! La fel a făcut şi Polonia, ţară care nu a cunoscut gustul amar al recesiunii. Entuziasmul mi-a pierit, însă, rapid. Toată această operaţiune va fi orchestrată de un aşa zis fond de investiţii coordonat de Ministerul Economiei şi Comerţului. Adică de stat. Invariabil mi-a venit în m
