Marele pianist Lang Lang a concertat aseară, într-o sală plină ochi, în premieră în România, la Cluj-Napoca. Lang Lang, considerat cel mai bun pianist asiatic al tuturor timpurilor, a vorbit în exclusivitate pentru „Adevărul de Seară” despre cum l-a afectat criza financiară, cât de mult contează managementul din spatele succesului pe care-l are şi de ce-i consideră „speciali” pe pianiştii români.

Ai fost chemat pentru bis de două ori, cum te-ai simţit pe scena din Cluj?

Azi a fost foarte intim. M-am simţit extrem de bine, şi asta pentru că aveţi un public extraordinar, la care sincer nu mă aşteptam, mai ales că, deşi îmi pare rău că trebuie să spun adevărul, eu nu ştiam nimic despre Cluj înainte. Aveţi ascultători extrem de pasionaţi. Mi-a plăcut mult să cânt în sala aceasta, la Cluj.

Cum e să cânţi unui public, mic, ca şi cel din Cluj, comparativ cu marile tale concerte, recitalul din deschiderea jocurilor olimpice din Beijng, de pildă?

Mai bine cânt într-o sală ca cea din Cluj, ca preferinţă, decât pe stadionul Jocurilor Olimpice. Mă simt mai bine într-o sală ca aceasta şi asta pentru că acustic e mult, mult, mai bine. Pe un stadion imens, cum a fost la Jocurile Olimpice, ai o atmosferă draguţă, oameni care fac în continuu fotografii, dar din punctul de vedere al unui muzician, prefer o asemenea sală.

E adevărat, când trebuie să cânţi unui public de 20.000 de oameni, ai nevoie de spaţiu generos. Dar ideea e să-ţi poţi atrage publicul să vină în sălile de concerte, pentru că acolo e cel mai potrivit loc pentru concerte.

Ai avut ocazia să intri în contact vreodată cu o partitură românescă?

Nu am cântat niciodată o compoziţie românească, dar admir foarte mulţi pianişti români sau care au background românesc, muzicieni ca Dinu Lipatti sau Radu Lupu.

Ca tânăr muzician în China, am auzit foarte multe compoziţii de-ale