Băcăuanul cântă de aproximativ 25 de ani la pian. Pasiunea pentru acest instrument a descoperit-o la 17 ani. De atunci, nu a trecut o zi fără să atingă clapele. Remus Lungu nu-şi imaginează viaţa fără muzică. Nu poate să conceapă o zi fără să interpreteze la pian melodiile preferate.

Pentru el această pasiune s-a trasformat în timp în meserie, întrucât Remus Lungu poate fi ascultat seară de seară la Clubul „Amarante“ din oraş. Pasiunea de a cânta la pian a descoperit-o în timpul liceului, cînd avea 17 ani.

„Sala a devenit casa mea“

„Eram în clasa a XI-a când, deodată, m-am hotărât că vreau să cânt la pian. A fost o chestie de moment. În amfiteatrul liceului era o pianină şi îi auzeam mereu pe colegii mei cântând. Într-o fracţiune de secundă am hotărât că vreau să fac şi eu acelaşi lucru“, îşi aminteşte Remus. Dacă la început doar îi asculta pe ceilalţi elevi, la scurt timp, a rugat o profesoară să-l înveţe primii paşi pentru a cânta la pianul din amfiteatru.

„Îmi aduc aminte că profesoara nu prea vroia să mă ajute pentru că, spunea ea, trebuie să ai experienţă, studii şi să fi exersat multă vreme înainte. Eu vroiam neapărat să învăţ şi nu m-am lăsat până nu am convins-o să mă ajute. Apoi sala aceea a devenit ca şi casa mea“, povesteşte băcăuanul.

A studiat la pian până la terminarea liceului, după care a urmat trei ani cursurile Şcolii de Artă din Bacău, unde s-a înscris pentru a studia orga.

„Nu mai erau locuri la pian. Nu vroiam să pierd anul, aşa că pe hârtie eram trecut că învăţ orga, dar eu tot pianul studiam. Veneam la şcoală la ora 8.00 şi plecam la ora 20.00. Nu aveam acasă instrumentul meu. Din acest motiv profitam din plin de pianul şcolii“, ne-a mai spus Remus zâmbind.

La Şcoala de Artă şi-a întâlnit „îngerul păzitor“

Remus Lungu a studiat împreună cu profesorul Dumitru S