Conflictul din coalitie se prelungeste pentru ca aceasta criza nu este una care sa se termine printr-un compromis, ci una care sa aleaga intre invingatori si invinsi Criza politica se desfasoara acum, dupa mai mult de trei saptamini, in aceiasi parametri ca la declansare. Combatantii simuleaza gesturi de reconciliere, dar nu sint, in fapt, deloc dispusi sa ajunga la un compromis. PNL si PD pretind ca joaca la remiza, dar fiecare urmareste sa dea cit mai repede mat adversarului. Cu cit mai mult vorbesc despre armistitiu, cu atit razboiul este mai aprig. Explicatia prelungirii crizei sta in aceea ca actualul conflict dintre partenerii coalitiei, spre deosebire de altele, nu este vazut ca unul care sa se termine printr-un compromis. Criza trebuie sa aleaga intre invingatori si invinsi. De la aceasta premisa pleaca membrii coalitiei. Altfel nu s-ar explica atacurile succesive, unul mai dur decit altul, lansate fara menajamente de o parte si de alta. Fiecare zi aduce un mesaj politic cu o nota peste cel lansat cu o zi inainte. Acuzele de astazi sint cu mult mai grave decit cele de ieri. Aceasta este criza ultimului cuvint. Partile nu cedeaza pentru ca cine are ultimul cuvint cistiga. Pentru prima data in istoria actualei coalitii, PD a fost surprins in defensiva. A fost obligat mereu, in cele trei saptamini de criza, sa dea explicatii, sa raspunda acuzatiilor, sa-si ofere scuzele si sa-si precizeze pozitia intr-un registru fixat de partenerii din coalitie. Tot ce a facut PD in ultima vreme a fost impus de PNL si, intr-o mai mica masura, de PNTCD. A fost redus la statutul de actor de mina a doua al carui singur rol este sa dea replica. Sub ploaia de pumni a adversarilor, democratii nu au mai avut timp sa spuna ce ministri buni au si ce reformist si pragmatic este partidul lor. Mari maestri ai conditionarilor si ultimatumurilor, au trebuit ei insisi sa raspunda conditionari