Acum două-trei săptămâni, Adrian Porumboiu îşi exprima opinia despre un top al arbitrilor români all-time, în care el figura al patrulea, după Rainea, Igna şi Crăciunescu. Porumboiu a amendat topul, spunând că primele zece poziţii sunt ale lui Rainea, următoarele zece ale lui Igna, iar apoi mai e de discutat.
Probabil acesta e şi motivul pentru care Porumboiu bate drumul de două-trei ori pe săptămână să-l viziteze pe Nicolae Rainea la spital. Într-o rezervă a Municipalului, cel mai mare arbitru român al tuturor timpurilor şi unul dintre cei mai mari din lume suferă. A scăpat pe jos cuţitul cu care despica acasă, în bucătărie, mielul de Paşte, lama i-a intrat în picior, rana s-a agravat şi au trebuit să-i taie trei degete. La aproape 80 de ani nu e uşor, mai ales pentru un tip activ, care până acum o lună alerga aproape în fiecare dimineaţă.
Dacă la arestul unde a fost dus Gigi Becali stau zilnic câteva sute de camere tv, iar la latifundiar acasă sunt mereu câteva zeci, poate-i surprind neamurile plecând cu schimburi curate către penitenciar, la Municipal, acolo unde suferă într-o rezervă Rainea, nu e nicio cameră video şi niciun reporter.
Nu că nea Nicu şi-ar dori puhoi de presă în jurul său. A fost prea mare în anii 70-80 ca să caute publicitatea mileniului trei. Are o finală de Cupa Campionilor (Juve - Hamburg), una de Cupa UEFA (PSV - Bastia), o Supercupă (Anderlecht - Liverpool), o finală de Campionat European interţări (RFG - Belgia) şi trei Campionate Mondiale consecutive. Sub ochii săi Platini plângea învins, Felix Magath ridica trofeul, Maradona se arăta neputincios în faţa Italiei, Paolo Rossi bătea cam de unul singur Argentina, Rumenigge lua titlul european, iar francezul Lacombe marca în secunda 38 a meciului cu Italia cel mai rapid gol din istoria Mondialelor.
O carieră fabuloasă stă departe de ochii presei. Cei care vor să-
