Se da un cap de locuitor si un indicator: Produsul Intern Brut. Daca faci o fractie din ele, obtii PIB/cap de locuitor, care poate fi considerat un indicator al bunastarii economice. Notez in treacat ca bunastarea nu se poate masura numai prin acest indicator, dupa cum arata raportul lui Stiglitz facut pentru francezi (dau un singur exemplu: se dau doi copii care au acelasi numar de jucarii, dar unul are bratele amputate si nu se poate juca cu ele. Este evident ca ei percep bunastarea proprie in mod diferit desi tehnic indicatorii sunt egali). Vom mai nota ceva cu aceasta ocazie: productivitatea muncii nu se mişcă întotdeauna paralel cu venitul pe cap de locuitor. In perioada dinastiei Sung din China (960-1279) şi în Japonia secolelor 17-18 au fost necesare cresteri substantiale a muncii pentru mentinerea venitului/capul de locuitor, fie el si chinez. In schimb, in Europa secolului XX găsim fenomenul opus. Si acum sa luam graficele, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro

Europa de Vest se desprinde pe la 1200 si capata o bunastare cu care depaseste japonia, dar numai pana pe la 1868. „Motoarele” cresterii (care au dus la triplarea pib/cap de locuitor) au fost Italia, Spania si Portugalia. Exact tarile care acum „ingroapa” Europa. Asta-i istoria, nu tre` sa dam ochii peste cap pentru ce se petrece.

Japonia a fost o excepţie de la regula tarilor asiatice, mai ales dupa ce dinastia Meiji a preluat tara (1868) decizand sa o orienteze catre Europa.

Putem vorbi despre economia mondiala cu suisurile si coborasurile ei istorice pana trece criza si tot nu vom termina. Mai spre finalul acestui post am inserat cateva grafice cu unele evolutii mai relevante din perioadele trecute si prezente, pentru cei interesati. Asta pentru a "incadra" Romania in tabloul global.Strict tehnic, este foarte dificil sa compari "bunastarea" oamenilo