Membrii expediţiei din Groenlanda au descoperit urme lângă cort şi au stat zile în şir în alertă.

Alpinistul Constantin Lăcătuşu s-a întors săptămâna trecută acasă, la Piatra Neamţ, după o expediţie de trei săptămâni în Groenlanda, unul dintre cele mai neprietenoase ţinuturi din lume. Pe lângă satisfacţia atingerii celor mai înalte vârfuri îngheţate ale insulei, aventurierul pietrean povesteşte, la revenire, şi despre aspectele mai puţin plăcute ale drumeţiei pe „meleagul alb”.

La sfârşitul lunii mai, în primele zile ale călătoriei, echipa de alpinişti a îndurat nu numai frigul pătrunzător, dar şi grija unei iminente întâlniri cu ursul polar. Ticu Lăcătuşu spune că urmele ferocelui animal erau vizibile de sus, chiar înainte ca avionul să aterizeze pe gheţarul de la poalele munţilor Watkins. „Chiar făceam glume între colegi, «să vezi că ursul merge până în tabăra de bază». Chiar aşa a fost: exact unde am instalat tabăra era o urmă de urs foarte mare şi nu era mai veche de o zi”, povesteşte alpinistul.

Antrenamente de tir

Pentru că se aşteptau în orice moment ca ursul să le facă o „vizită”, alpiniştii care se pregăteau de ascensiunea celui mai înalt vârf din Arctica şi-au luat măsuri de precauţie. Ca să-şi regleze tirul, au început chiar de a doua zi să facă exerciţii de tragere cu puşca la o ţintă improvizată. „M-am descurcat acolo, am tras cel mai bine, însă, dacă venea ursul, nu ştiu, poate aş fi nimerit corturile noastre”, relatează cu umor Ticu Lăcătuşu scena antrenamentului. Alpinistul nemţean a fost ferit de o întâlnire cu „Fram“, însă a explicat cât de periculoasă poate fi o astfel de experienţă.

„Din fericire nu s-a întors, dar am avut mare noroc. Din poveştile pe care le-am auzit de la oamenii locului nu e recomandat să te întâlneşti cu un urs polar, unul din cele mai feroce animale, care nu atacă din prima şi poate cântări până l