În ciuda faptului că găsirea unor convergenţe de idei şi de năzuinţe era imposibilă şi că apărarea fiinţei naţionale înseşi impunea o poziţie activă împotriva tendinţelor promovate de ei, conducătorii mişcării revoluţionare româneşti considerau că realismul şi luciditatea mai pot învinge dacă revendicările populaţiei majoritare româneşti vor fi fixate cu toată claritatea şi în sprijinul lor se vor ridica masele poporului român. Acest cumpăt a dus la Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii din Blaj şi la Hotărârea adoptată de către uriaşa mulţime de ţărani, meseriaşi şi intelectuali români, care va deveni pentru multă vreme programul politic fundamental al românilor din Transilvania.

Pe acea Câmpie a Libertăţii, Avram Iancu s-a adresat în principal oamenilor de rând care sufereau crunt de pe urma iobăgiei. Pe atunci, românii suportau cu greu statutul în care erau obligaţi să trăiască. Pe lângă faptul că aurul şi lemnul Apusenilor se scurgeau spre Pesta, erau obligaţi să muncească fără bani pe moşiile nenumărate ale grofilor. Moţii care posedau car şi vite de jug trebuia să plătească taxe foarte mari, la fel şi dreptul de a folosi moara din sat. Românii nu aveau voie să pescuiască sau să vâneze. Dreptul de a vinde băuturi alcoolice aparţinea tot domeniilor nemeşeşti. Moţii care voiau să crească porci sau să se ocupe de stupărit, trebuia să plătească anual o taxă peste puterile lor. Astfel că Avram Iancu se adresa participanţilor la Marea Adunare spunând: "Uitaţi-vă pe câmp, românilor suntem mulţi ca cucuruzul brazilor, suntem mulţi şi tari". La Marea Adunare Naţională de la Blaj, din 1848, au participat circa 100.000 de români de pe întregul teritoriu al Transilvaniei. Potrivit aprecierii învăţatului sas Stephan Ludwig Roth, inimile ardelenilor au început să bată puternic, la unison, cu inimile româneşti de la Bucureşti şi Iaşi. În primele ore ale dim