Ianuarie ar fi luna deprimării. Consumismul legitimat de sărbători s-a calmat, ne stă în faţă anul roată, an de criză. Aşadar, în mod scandalos:
- ce-am găsit eu să mânânc, la prînz: două felii de foie gras înconjurate de 6 rondele de kiwi. Foie gras îl comand de cîţiva ani de la un producător din Perrigord, încapsulat în 9 conserve mai mici decît o minge de tenis, preţ modic (mai ieftin decît în supermarchet), plus cadoul de fidelizare, printre ultimele, un foarte util platou pentru brînzeturi, cu diferite cuţite la purtător. Kiwi e de la Tony le Primeur, cu aer de aprozar românesc, doar că ceva mai mare, într-o hală situată neverosimil la răscrucea unor drumuri departamentale dintr-o periferie franceză. Nu mă acuzaţi de snobism geografic, am mîncat asta şi în România, sub varianta brînză bleu şi struguri albi, la o prietenă. Face bine la moral. - ce-am aflat dar n-am încercat (încă): în plină iarnă, poţi mânca, la Paris, într-un bistro care are pe jos un strat gros de nisip. O plajă de interior, mobilată cu scaune şi mese din lemn masiv. Te poţi descălţa, dacă vrei, preţ (uşor piperat) de un prânz. Se numeşte Coco de mer. Face bine la moral numai să ştii. - ce-am aflat şi parcă aş încerca: îl cheamă Nicolas Raccah, este actor şi grafician, şi se ocupă cu declamarea de poezii erotice franceze, în spectacole private, de salon (sau de budoir, cum vreţi). La aniversarea cuiva drag sau apropiat, sau pur şi simplu între prieteni, actorul vine acasă şi revizitează, cu fior şi umor se zice, o răscolitoare şi uitată lirică erotică, îndrăzneaţă şi indecentă pînă la a face închisoare sau a fi ars pe rug, în secolele XVI şi XVII în Franţa (cine mai ştie de poeţi precum Remi Belleau, Ronsard sau Claude le Petit?). Reprezentaţia privată, de apartament, costă 350 de euro. Mai multe informaţii pe facebook, le petit traité du plaisir. Face bine la (i)moral . - ce-am făcut şi
