Să-ncepem cu definiţia sclaviei. Citez din DEX: "Sclav = aservit, rob, subjugat, prădat".
Ce înseamnă când angajaţii sunt neplătiţi de luni de zile? Ce înseamnă munca fără recompensă? Ce înseamnă dictatul proprietarilor? Ce înseamnă legarea de un contract colectiv de muncă atunci când unii muncesc şi ceilalţi nu plătesc? Şi ce mai înseamnă tăcerea, laşitatea şi băjbâielile guvernului? Am un singur răspuns. Oamenii sunt trataţi ca nişte sclavi. Reformulez. În secolul 21, în România de azi, EXISTĂ sclavi.
Neplata muncii a devenit în România o normalitate. Ne uităm la ştiri care ne arată o mulţime de oameni în curtea unor întreprinderi. Sunt de obicei îmbrăcaţi în salopete. Par pierduţi, reduşi la tăcere, lipsiţi de orice putere. Câteodată, mânaţi de revoltă şi furie sunt vocali, unii de-a dreptul isterici. Ne-am plictisit deja. Am mai văzut filmul ăsta. Ne vine să le spunem, mergeţi la muncă! Numai că ei SUNT la muncă. Îi privim ca pe nişte cerşetori, ca pe nişte rataţi, ca pe nişte doritori de asistenţă socială. În realitate, sunt oameni care au mers la muncă, zi de zi. Ce aşteaptă ei în schimb? Salariu. Bani. Dreptul lor.
Faptul că guvernul permite ca mii de oameni să meargă la muncă fără salariu este egal cu legiferarea sclaviei. Dacă un angajator, oricare ar fi el, nu mai plăteşte munca, acel angajator trebuie oprit. Altmiteri, angajatorul va abuza în continuare de oameni. Se va comporta ca un stăpân de sclavi. Conform DEX-ului. Românii nu mai trebuie să permită un asemenea derapaj de la drepturile fundamentale ale omului. Dacă un angajator nu mai plăteşte salariile, el trebuie automat să fie făcut responsabil pentru asta. În mod automat, el trebuie băgat în insolvenţă, faliment sau pur şi simplu să răspundă penal pentru infracţiunea de sclavie. S-ar putea ca această infracţiune să nu mai fie trecută în codul penal. Şi ce vină au sclavii? Mai mult de