La propriu… În mijlocul oceanului, arborii de cafea îşi înfig rădăcinile în solul hrănitor al insulelor inundate de soare. O oază de plăcere şi relaxare, în care boabele de cafea se transformă în cea mai intensă şi aromată băutură, o specialitate cu adevărat „gourmet”.

Insula Sfânta Elena din Oceanul Atlantic l-a găzduit în ultimii ani de viaţă pe împăratul francez Napoleon Bonaparte. Astăzi este renumită şi pentru cafeaua produsă aici, căutată de gurmanzii din întreaga lume. Primele boabe au fost aduse din Yemen cu 300 de ani în urmă, iar datorită izolării insulei (cel mai apropiat pământ se află la mai bine de 1.000 de kilometri distanţă), cafeaua şi-a păstrat exact aceleaşi proprietăţi. În acelaşi timp, cultivatorii folosesc cu dibăcie toate darurile naturii: guano, un îngrăşământ natural colectat cu greu de pe stâncile ce se prăvălesc abrupt în va­luri, apă de izvor ce ţâşneşte de pe culmile mai înalte ale insulei şi un sol vulcanic, foarte hrănitor. Boabele de cafea se culeg cu grijă începând din luna octombrie până în februarie (se aleg doar boabele bine coapte, perfecte) şi se lasă la uscat în soare cel puţin patru luni înainte de a fi prăjite. Gustul lor? Note proaspete de citrice şi caramel, o cafea potrivită într-o zi de primăvară cu soare. Preţul ei este însă mai puţin prie­tenos: aproximativ 150 de dolari un kilogram de cafea ce a călătorit peste ocean, la bordul unei corăbii.

Puţini oameni şi-ar putea închipui că în insulele Galápagos din Oceanul Pacific cineva s-ar putea odih­ni la umbra unui arbore de cafea centenar. Într-un spaţiu natural protejat, un rai pentru multe specii de plante şi animale unice în întreaga lume, se găsesc câteva plantaţii de cafea, un sortiment deosebit, cu un gust mai dulce şi intens (pentru că nu se folosec îngrăşăminte chimice, gurmanzii se pot bucura întru totul de calităţile acestei cafele). Cu 50 de dolari