Studiind dosarele la CNSAS, m-am intilnit cu societatea romaneasca de acum mai bine de o jumatate de veac, o lume in care se traia intr-o frica permanenta, in suspiciune, nesiguranta, compromisuri si cedari, un context psihosocial in care caracterele traiau in vecinatatea invidiei si delatiunii. La sfirsitul lui septembrie am publicat, la aceasta rubrica, un text despre psihologii romani care au fost arestati, anchetati si bagati in puscarii sau colonii de munca in anii de inceput ai regimului comunist. Nu unul sau doi, ci zece sau mai multi, dintr-o comunitate stiintifica relativ redusa, de citeva zeci. Am prezentat atunci citeva cazuri mai cunoscute, nume importante. Studiind dosarele lor la CNSAS, m-am intilnit cu societatea romaneasca de acum mai bine de o jumatate de veac, o lume in care se traia intr-o frica permanenta, in suspiciune, nesiguranta, compromisuri si cedari, un context psihosocial in care caracterele traiau in vecinatatea invidiei si delatiunii. O lume schizoida, care nu putea naste decit ceea ce a produs epoca: o personalitate modala fracturata, un tip de om care incerca sa se articuleze la noul context, care a invatat stiinta si arta disimularii, a comportamentului dublu, a atitudinii psihosociale modelate in functie de presiunile puterii. Am trecut prin stari ciudate consultind aceste dosare - amestec de tristete, consternare, uimire, indignare, descurajare, deprimare. Cercetatori importanti, universitari isi consumau energiile si competentele pentru a gasi solutii situatiilor de necrezut cu care se confruntau. Iata o noua confirmare a teoriei psihologului american Philip Zimbardo, dupa care situatia poate fi adesea mai puternica decit personalitatea, supunind-o, controlind-o. Un studiu de caz special merita viata lui Constantin I. Botez (1911-1977), fiul unui important intelectual iesean, anglistul Ioan Botez, cel care a scris celebra carte Asp