Poveşti zguduitoare şi amintiri înfiorătoare dintr-o vacanţă care s-a transformat, într-o fracţiune de secundă, într-un coşmar. Deşi se feresc de camerele de luat vederi, răniţii din Muntenegru, cei care nu au leziuni foarte grave şi care sunt conştienţi, vorbesc despre clipele de groază prin care au trecut atunci când autocarul a căzut în prăpastie.

Plini de vânătăi, zgârieturi şi contuzii, bandajaţi la cap şi înspăimântaţi, dar întregi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu s-au întors între patru scânduri, aşa cum s-a întâmplat cu 18 dintre turiştii care s-au aflat în autocarul ce s-a prăbuşit, duminică, în Muntenegru.

La secţia Chirurgie toracică, de la Spitalul Universitar Bucureşti, într-un salon aflat la etajul 11, am găsit-o pe una dintre victimele din Muntenegru. Răvăşită, şocată de cele petrecute.

La Spitalul Floreasca, rudele se înghesuie în faţa secţiei ATI să primească veşti despre cei dragi

"M-am trezit pe o stâncă. Auzeam gemete, urlete de durere. Nu ştiam ce se întâmplă. Nu ştiam cum de am ajuns în afara autocarului. S-a petrecut totul atât de repede, încât nici nu am avut timp să-mi dau seama ce se petrece. Am văzut oamenii împrăştiaţi peste tot, plini de sânge. Apoi, am realizat că pot să mă mişc şi să vorbesc. Îmi mai aduc aminte doar că m-au luat de acolo de jos şi m-au urcat în ambulanţă", ne-a mărturisit femeia. Ea ne-a mai spus că îşi aminteşte că autocarul a vrut să ferească un copil, apoi a început să se balanseze, a intrat în parapetul de pe marginea şoselei şi a căzut în gol.

O altă victimă care a scăpat cu viaţă este o tânără de 26 de ani, din Cluj. Ea are doar câteva contuzii, motiv pentru care, ieri dimineaţă, a fost externată de la Spitalul Elias. Sufletul îi este, însă, zdrobit, întrucât mama ei, Aurora Morar (56 de ani), şi-a pierdut viaţa în Muntenegru. "Ea şi fiica cea mică, Maria, au