Cele opt minute de discurs tinut de Regele Mihai in Parlament la implinirea celor 90 de ani ai sai au condensat atat de multe evenimente incat pare cam dificil sa te ocupi de toate. Ficare din ele are, totusi, o anumita relevanta. Un eveniment in sine este continutul discursului, decretat instant la TV un tezaur de intelepciune. Totusi, gasim acolo cuvinte cam pompoase, idei cam rasuflate, expresii intregi auzite si in alta parte. Rareori l-am zarit pe Rege printre vorbele rostite greu.

A fost un mesaj pe alocuri seducator, dar foarte general, universal valabil. Bun de rostit si acum si peste zece ani. Nu putea fi, totusi, altfel, intr-un astfel de moment simbolic.

Stim insa bine ca este exact genul de discurs dupa care politicienii romani se dau in vant. Le zice bine dar, in final, nu spune nimic. Vobeste despre tot si toate, pe un ton decent si de bun simt. N-are "adrisant", pare defazat, rupt de realitate, de actualitate. Nu respira in ritmul vremii noastre, nu ataca esenta problemelor, evita marile teme - coruptia si populismul spre exemplu. Pare orb si surd la apocalipsa economica care zguduie intreaga lume occidentala din temelii.

Aceasta se cheama inadecvare la lumea din jurul tau aflata intr-un proces de transformare profunda.

Ar fi fost ca Romania sa-si permita azi regi-filozofi. Nu e timp pentru ei. Romania are nevoie de regi-luptatori/finantisti/pragmatici cu picioarele adanc infipte in solul economiei.

In discursul Regelui citim printre randuri vagi aluzii la Traian Basescu si la defectele lui, dupa cum li s-a parut si jurnalistilor de la AFP. Acestia spun ca denuntarea de catre Regele Mihai a "dispretului fata de etica si de rolul primordial al institutiilor statului, precum si personalizarea puterii" reprezinta critici disimulate la adresa actualului presedinte al Romaniei, acuzat de adversarii