Cum nu mai are un guvern adversar, preşedintele Traian Băsescu controlează din nou agenda publică din România. Nu sunt de acord că ar fi vorba despre vreun fitil care să treacă în uitare criza „Vulpea” sau neputinţa cabinetului Boc de a întocmi şi prezenta un buget coerent şi o strategie de ieşire din criză. Sursa: Zoltan Lorencz
Eu cred că propunerile de modificare a Constituţiei dau la o parte aproape orice alt subiect serios al zilei. Pentru că subiectul a fost amorsat, există şanse mari să ajungem într-adevăr la modificarea teribilă a Constituţiei. Prin urmare, este vorba despre o dezbatere necesară.
Colegul meu Horia Ghibuţiu a avut amabilitatea să fie subtil şi să definească foarte inteligent „propunerea Băsescu”. I-a spus „Semi-republica prezidenţială”. De ce cred că această găselniţă chiar are acoperire?
În primul rând, oricum ar denumi-o, Traian Băsescu pare să-şi dorească o construcţie în care să se regăsească toate binefacerile tipurilor cunoscute de republici şi cât mai puţine dezavantaje ale lor. Vorbim aici, cum altfel, despre beneficiile şi dezavantajele pe care le-ar avea şeful statului în respectiva construcţie. Raportul comisiei de modificare a Constituţiei conduce la concluzia de mai sus încă de la articolul 2, „Clarificarea regimului politic”, care prezintă caracteristici ale diferitelor sisteme politice din lume.
Astfel, Raportul reţine că regimul prezidenţial e caracterizat prin „separaţia strictă a puterilor în stat, cu imposibilitatea dizolvării camerelor de către şeful de stat” şi că „publicul şi media exercită o supraveghere directă a titularului puterii executive”. La sistemul parlamentar, Raportul prezintă ca dezavantaj faptul că preşedintele nu mai este ales direct, iar atribuţiile şefului statului sunt de natură „strict ceremonială şi reprezentivă”, fără a putea „să regleze blocajele de
