ROMÂNI ÎN CRIZĂ. Gospodinele ştiu cel mai bine ce înseamnă criza, pentru că ele pregătesc, zi de zi, masa. Sursa: Adi Pîclișan

Criza trece prima dată prin stomac, iar gospodinele se străduiesc să-i găsească leac. Doamnele care au depăşit prima tinereţe îşi amintesc de „Epoca de aur” a conservelor şi a „fraţilor Petreuşi”, iar octogenarele rememorează „postul negru” din vremea foametei din 1946. Din această perspectivă, actuala recesiune este mai aprigă decât cea interbelică.

„În 1929-1932 nu s-a murit de foame în România, cum nu cred că se va muri de foame nici acum. România era pe-atunci un declarat stat agrar şi chiar a profitat de criza interbelică exportând cereale care ne erau plătite direct în aur”, spune istoricul Toader Nicoară, profesor doctor la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

„Mai alternez, să pară mâncarea diversificată”

Criza îi reîntoarce pe români la mâncarea tradiţională: gospodinele pun pe masă mămăligă sau pâine dospită-n casă, în loc de franzelă feliată sau ciabatta de la supermarket. Bucătăresele îşi reamintesc reţeta papricaşului de cartofi cu găluşte săţioase de făină şi renunţă la carne şi semipreparate.

Cumpără mai puţine mezeluri, au carne pe masă numai duminica la prânz şi s-au aprovizionat cu stocuri de untură pentru că „ţine de foame”. Precupeţele povestesc că pieţele au fost luate cu asalt de femei grijulii cu ce vor pune pe masă în faţa bărbatului şi a copiilor. „Cumpără cartofi într-o veselie. Şi fasole. Alimente săţioase. S-au dus vremurile când veneau după broccoli sau salată verde. Salata e 3,5 lei, nimeni nu se apropie de ea”, zice Ludmila Popovici, vânzătoare într-una dintre pieţele Timişoarei.

Încărcată cu două sacoşe din pânză pline-ochi cu cartofi, o femeie de 40 de ani se chinuieşte să ia în bagaje şi o varză mare. „Nu mai ştiu ce să le f