Mi-am mai indulcit tactic sentimentul de culpa amintindu-mi ca totusi cenaclul nostru, din timpul studentiei, nu a depins decit de vointa si initiativa noastra, nu a avut nici o umbrela institutionala. Tocmai despre acest cenaclu intentionez sa scriu acum, cu nostalgie fireasca. El se numea, pretentios, Outopos. De ani de zile, Iasul nu mai are un cenaclu literar care sa stringa laolalta tinerii cu aspiratii literare si, cine stie, chiar cu talent. Sint unele cercuri organizate prin licee, mai e o tentativa fara mare ecou pe la Casa Studentilor, dar totul confirma obisnuita inertie specifica locului. Ma gindesc chiar daca nu exista o legatura intre aceasta stare de lucruri si faptul ca, de ani buni, nu s-a mai impus nici un scriitor tinar. Exista tineri critici, cum ar fi Antonio Patras sau Doris Mironescu, dar acestia provin, cum e si firesc, din mediul universitar. Ca asa stau lucrurile o demonstreaza si faptul ca, de vreo cinci ani, Premiul "Aurel Leon" pentru debut pe care il confera anual "Ziarul de Iasi", a revenit, cu o singura exceptie, criticilor din mediul academic al Literelor iesene. M-am gindit, la un moment dat, sa initiez eu infiintarea unui cenaclu pe linga facultate, dar ezitarea mea s-a transformat in renuntare cind am inceput sa primesc, de la studenti, versuri in maniera secolului al XIX-lea, dupa ce frecventasera niste cursuri optionale despre avangarde ori despre poezia de dupa optzecism. Si apoi, mi-am mai indulcit tactic sentimentul de culpa amintindu-mi ca totusi cenaclul nostru, din timpul studentiei, nu a depins decit de vointa si initiativa noastra, nu a avut nici o umbrela institutionala. Tocmai despre acest cenaclu intentionez sa scriu acum, cu nostalgie fireasca. El se numea, pretentios, Outopos. A fost initiat de Codrin Dinu Vasiliu, studinte la Filosofie, Florin Lazarescu si Lucian Dan Teodorovici. Eu am inceput sa-l frecventez pe cin