SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Securistul, care avea un birou în fabrica de confecţii "Avîntul", avea şi o ureche mai mare decît cealaltă. Dar nu niţel mai mare, ci mult mai mare, astfel că toate discuţiile cu muncitorii aduşi în birou ca să-şi toarne şefii şi colegii cu neamuri în străinătate începeau la fel.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Securistul, care avea un birou în fabrica de confecţii "Avîntul", avea şi o ureche mai mare decît cealaltă. Dar nu niţel mai mare, ci mult mai mare, astfel că toate discuţiile cu muncitorii aduşi în birou ca să-şi toarne şefii şi colegii cu neamuri în străinătate începeau la fel. Turnătorul nu-şi putea lua privirea de pe urechea cea mare a securistului, iar acesta îl întreba sec: "La ce te uiţi?". Maiorul, sau ce-o fi fost acesta, ori nu-şi dădea seama ce impresie făcea urechea lui ori se prefăcea că nu ştie, ca să-i pună pe oameni în situaţii stînjenitoare. Din cauza urechii, lumea îi găsea şi alte infirmităţi. "Urechea e normală, e ca a mea – zicea maistrul de schimb Bărbosu, care avea ambele urechi groase şi clăpăuge – restul capului e mai mic". Cînd vorbeau despre ce are mare şi ce are mic ofiţerul, femeile chicoteau. "Păi nu ştii, fată, că, dacă Dumnezeu îţi dă într-un loc, îţi ia din altul?"
Şi cu directorul, cu care era vecin de birou, securistul avea probleme, mai ales cînd directorul primea delegaţi şi afacerişti nemţi. Se ştie că nemţii nu suportă să vadă lucrurile neterminate, iar lor, maiorul care asista la toate tratativele comerciale şi la toate mesele de protocol, li se părea cam neterminat. După ce beau cîteva sticle cu bere, nemţii se simţeau datori să aibă păreri prieteneşti despre ureche. "Se poate opera", spuneau, convinşi că la ei în RFG era posibil totul. După ce se îmbătau, îl trăgeau de ureche veseli nevoie mare, fapt care pe securist îl scotea din minţi. Trebuind să se abţ