Regele Abdullah şi Hosni Mubarak, liderii celor doi aliaţi strategici ai Occidentului în lumea arabă, au îmbătrânit, iar înlocuirea lor ar putea avea efecte nedorite pentru întreaga regiune. Apropiata succesiune politică în cele două ţări s-ar putea lăsa cu lupte interne între facţiuni şi export de instabilitate în Orientul Mijlociu.
Regatul saudit se află primul pe lista preocupărilor Occidentului, privind apropiata succesiune. Şeful celei mai puternice şi mai autocrate monarhii din Golf, regele Abdullah, încoronat în 2005, are deja 86 de ani, scrie publicaţia „The Economist". Iar speculaţiile legate de starea sa de sănătate precară şi pierderile de memorie se înmulţesc.
„Prinţul moştenitor" Sultan, fratele după altă mamă al actualului rege şi succesorul său oficial, ar avea şi el 85 de ani şi sănătatea fragilă. Următorul în linie ar fi prinţul Nayaf, frate bun al lui Sultan, care abia a împlinit 77 de ani.
Numai că „juniorul" Nayaf, care a ocupat neîntrerupt funcţia de ministru de Interne al regatului în ultimii 35 de ani, are două handicapuri: a trăit doar între graniţele ţării şi este cunoscut drept un conservator înrăit, ostil oricărei idei de reformă a statului, atrăgându-şi astfel antipatia clanului al-Saud.
O forţă pe piaţa petrolului
Arabia Saudită nu este doar cea mai puternică monarhie din Orientul Mijlociu, ci şi cea mai puternică economie. Cu rezerve de petrol şi gaze, reprezentând 20% din resursele globale şi exporturi anuale de circa 150 de miliarde de dolari, regatul saudit este o forţă influentă pe piaţa mondială a hidrocarburilor.
Aceste resurse au produs o bogăţie uriaşă pentru familia regală şi bunăstare pentru cele 30 de milioane de saudiţi, cât numără populaţia ţării. Deşi economia prosperă (o creştere de 4% în acest an), regimul saudit rămâne însă „şocant de conservator" şi retrograd, pe tărâm