În lupte au fost implicaţi 5.000 de voluntari români, strânşi la Samara şi la Irkutsk.

Una dintre cele mai emoţionante pagini din istoria primului război mondial este cea a Corpului II Voluntari Români.

Este vorba de o unitate militară formată din ardeleni şi bucovineni, încorporaţi în timpul războiului în armata austro-ungară, care au decis să lupte împotriva Dublei Monarhii pentru eliberarea Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului şi Bucovinei de sub stăpânirea Habsburgilor. Militarii din Corpul II Voluntari Români au continuat lupta împotriva Puterilor Centrale şi după ce România, rămasă izolată ca urmare a trădării Rusiei Sovietice, a fost nevoită să ceară armistiţiu.

Lupta lor a fost dusă şi împotriva hoardelor bolşevice, care încercau să menţină Basarabia sub cizma rusească. Drama celor 5.000 de militari români s-a încheiat abia în vara anului 1920, când au ajuns pe ţărmul Oceanului Pacific. Acolo, ei au fost preluaţi de vase englezeşti. După şase săptămâni, în care au navigat pe ruta Siberia – Singapore – Calcutta – Port Said – Constantinopole – Constanţa, voluntarii români au ajuns în România. Primiţi cu mari onoruri de către Casa Regală a României, ei au primit Crucea de Război, cu bareta Siberia, creată special pentru a omagia sacrificiul lor.

Voluntari pentru România

Militarii români din armata austro-ungară s-au aflat pe front încă din primele zile ale primei conflagraţii mondiale. În momentul intrării României în război, la 15 august 1916, zeci de mii de români se aflau în lagărele de prizonieri ruseşti.

A doua zi după ce România a declarat război Puterilor Centrale, voluntarii ardeleni şi bucovineni au început să se organizeze. Primul detaşament de voluntari s-a format la Darniţa, lângă Kiev, în toamna anului 1916. Numărul lor a ajuns rapid la 2.000. Corpul Voluntarilor Români a fost recunoscut oficial de Ministe