Reorganizarea unitatilor energetice ramase in proprietatea capitalului public romanesc sau a unei parti dintre acestea prin constituirea unei companii nationale energetice reprezinta o miza imensa. Reusita unei asemenea companii ar mai putea reinzestra statul roman macar cu ceva din fraiele de care este necesar sa dispuna in acest sector strategic al economiei, dupa ce, in mod incredibil, statul roman si-a cedat controlul asupra exploatarii resurselor de petrol si a jumatate din cele de gaze. Constituirea propriu-zisa a companiei respective se va lovi insa de obstacole imense, dupa dezmembrarea nu doar economica, ci si juridica a fostului colos integrat din sistemul energetic romanesc (RENEL). In plus, refacerea in sistem a unei structuri integrate pe verticala va intalni opozitia Comisiei Europene de la Bruxelles, care reclama, dimpotriva, dezmembrarea marilor monopoluri energetice nationale pe principiul separarii activitatii de furnizare (productie, import) de activitatea de distributie. Subiectul este controversat in UE. Sunt mai multe tari, in frunte cu Franta si Germania, care resping transant ideea. Altele se dau mai liberaliste, cochetand cu ideea, dar se folosesc de fapt de paravanul franco-german pentru a-si acoperi propriile reticente. Pentru a crea o companie nationala integrata, Romania trebuie sa se pregateasca serios si din punctul de vedere al argumentarii, si din punctul de vedere al infruntarilor politice. Romania trebuie sa se decida ce pozitie va apara in domeniu, mai precis de partea cui va fi in problema cu pricina. In orice caz, aceasta pozitie si cu atat mai mult constituirea unei companii nationale energetice trebuie, in mod evident, sa aiba in spate un consens al fortelor politice din Romania, si nu doar decizia unui Executiv care dispune de o sustinere fragila in parlament. Exista insa cel putin alte doua probleme asupra carora se cere un l