Un spot "responsabil" împotriva fumatului propune vindecarea de dependenţa de tutun prin înlocuirea cu o alta: cea de virtualitate. Două tinere chatuiesc despre cum e să o faci pentru "prima dată". Au dinţii curaţi şi un aer virginal, de unde înţelegem că nu fumează şi nici nu fac sex (de altfel, nici nu le-ar mai rămîne timp, credeţi-mă). În finalul clipului, partenerul lor de discuţii "iniţiat" într-ale amorului se dovedeşte a fi un mucos aşezat chiar în aceeaşi sală de computere. În loc să comunice, faţă în faţă, aşa cum ar face orice fiinţe normale, ei continuă să butoneze cu frenezie, într-un soi de menaj à trois, computerul. Autorii lui s-au amuzat, probabil, strecurînd atîtea substraturi sexuale într-un material destinat adolescenţilor. Clipul nu e decît o îngrămădire de clişee: cyberspaţiul e benign şi distractiv. La urma urmei, de pe urma lui nu te poţi alege cu un cancer sau cu o sarcină nedorită. Mesajul e la fel de "optimist": fumatul şi sexul sînt complet passé; veniţi în comunitatea virtuală, dependenţa de ea e mult mai la modă. Cu asta nu pot decît să fiu de acord. Pentru că am fost acolo, în zona obscură a cyber-fanatismului. Şi sînt gata să mă confesez. Mă cheamă Anca. Mă rog, şi "moviefreak" şi "profiterol" şi "So cola". Am fost dependentă 1 an şi 2 luni, timp real (însă toată lumea ştie, mai puţin hoţii de la Romtelecom, că, în lumea virtuală, timpul are alte unităţi de măsură). Petreceam mai bine de 10 ore pe zi cu nişte indivizi pe care îi consideram cei mai buni prieteni ai mei şi care îşi spuneau fucktotum, gerula, viermetic sau che ghereta şi cărora nu le cunoşteam nici vîrsta, nici culoarea de păr. De fapt, eu eram prietenă cu unul sau doi dintre ei. Cu restul, în bune relaţii erau celelalte părţi ale mele. Pentru că în ciberspaţiu, "integritatea" nu are nici un fason. Cu cît te scindezi în mai mulţi, cu atît "comunitatea" e mai primitoa