Treptat, radacina moral-religioasa a protestantismului a prins a se usca, entuziasmul si tensiunea cautarii imparatiei cerurilor s-au atenuat, iar capitalismul s-a dezvoltat cultivind tot mai mult, pina la exces chiar, efectele economice ale miscarii, traduse printr-un utilitarism foarte pamintesc. Etica profesionala si constiinta inceputurilor au fost alterate, transformindu-se in speculatie si lacomie. In etica protestanta, bogatia nu mai este un rau in sine, moneda si camata sint acceptate si utilizate ca mijloace de baza ale lucrarii in lume, pacatul de moarte fiind lenea, trindavia. "Averea, scrie Weber, este indoielnica numai pentru ca ea implica primejdia trindaviei. Eterna liniste a sfintilor este numai dincolo. Pe pamint, pentru a fi sigur de starea de gratie, omul trebuie sa execute lucrarile celui care L-a trimis, cit e ziua de mare". Inca nu ni se spune, ca la Benjamin Franklin, ca "timpul inseamna bani", dar teza este valabila oarecum. Aceasta munca grea, perseverenta, chiar patimasa, este pentru puritani un mijloc ascetic verificat. Spiritul capitalismului consta in acest indemn la a munci. "Aceasta nuanta aparent minora a avut ample consecinte psihologice si a fost legata de dezvoltarea acelei interpretari providentiale a cosmosului economic", spune Weber. Puritanii vor fi constrinsi sa gaseasca o explicatie pentru discrepantele de avere care se instalau, inevitabil, intre cei care lucrau. Iata cum rezuma Max Weber teoria lor: "Daca Dumnezeu va arata un drum pe care, fara pierdere pentru sufletul vostru sau pentru altii, puteti cistiga legal mai mult decit pe un alt drum si refuzati acest lucru si urmariti drumul aducator de cistig mai putin, atunci actionati impotriva unuia din scopurile chemarii voastre, refuzati sa fiti administratorul lui Dumnezeu, sa primiti darurile sale pentru a le putea folosi pentru El, daca vi le-ar cere. Nu pentru placerile