In fine, a plecat. Dupa ce i s-a dat, practic, un ultimatum de catre presedinte, dupa ce punerea sa sub urmarire penala devenise inevitabila, dupa ce suspendarea sa din functie de catre seful statului era aproape sigura, dupa ce prezenta sa in fruntea Ministerului Justitiei ar fi creat o situatie intolerabila la Bruxelles, dupa ce pana si unii dintre liberali se pare ca se saturasera de el. In fine, s-a dus! Si totusi, in mai putin de un an, a reusit performanta sa acopere de rusine notiunea de ministru al Justitiei al României. A fost parasutat la minister ca sa distruga ceea ce facuse Monica Macovei in domeniul reformei justitiei si sa promoveze interesele patronilor sai - Fenechiu, Patriciu, Tariceanu, Olteanu. Si s-a conformat. A servit credincios. Cam inabil - ce-i drept! Cum a venit in scaun, a servit guvernul intr-o afacere dubioasa cu terenuri ale Postei Române, dand avizul unei ordonante de urgenta pe care predecesoarea sa refuzase insistent s-o semneze. Cand a simtit ca DNA e pe urma lui, a vrut sa-l destituie pe procurorul Sectiei a II-a care se ocupa cu coruptia demnitarilor - Doru Tulus. Presiunile externe l-au convins sa dea inapoi pe moment. In septembrie, a gasit o alta solutie: desfiintarea prin ordonanta de urgenta a comisiei prezidentiale care aviza punerea sub urmarire a ministrilor prin ordonanta de urgenta. Scopul: blocarea dosarelor unor ministri si fosti ministri. Niciodata, cred, vreun ministru si vreun guvern al României de dupa 1989 nu a legiferat atat de repede, de fatis si de nerusinat propria sa protectie. Si in mod atat de nesabuit, dat fiind ca, intre timp, Curtea Constitutionala a infirmat ordonanta de urgenta. A revenit aceasta rusinoasa performanta legislativa celor care se pretind urmasii politici ai Bratienilor! Altii se mai fereau, mai aveau mici scrupule formale, tineau la aparente. El - ca si seful lui - deloc! La fel, de coniv