Intervenţia lui Traian Băsescu n-a fost una a unui şef de stat neliniştit de un pericol pentru existenţa unei democraţii adevărate, ci a unui politician interesat doar de ceea ce i se întâmplă lui însuşi.● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
● Tudor Octavian: Strada Vasile Roaită, numărul 15● Adrian Năstase:De la economat la tonomat● Şerban Cionoff:Cine-o mai face precum Victor Ciutacu...● Răzvan Belciuganu: Consiliul NATO – China ● Daniel Dăianu:Reforma bugetului UE ● Dan Dumitrescu: Gigi Neţoiu umblă la reţetarul epoleţilor ascunşi
Invitat la o întâlnire la Cotroceni cu preşedintele de atunci, Ion Iliescu, am atras atenţia asupra unui pericol pe care-l sesizam într-un posibil viitor: trecerea întregii prese în numele a ceea ce am numit cârnăţari. S-au scurs de atunci vreo cinci ani. Între timp, pericolul a luat o asemenea amploare, încât instituţiile responsabile de existenţa unei democraţii adevărate ar trebui să se sesizeze. Printr-un proces tipic economiei de piaţă, în spaţiul media s-au creat adevărate monopoluri. Practic, la ora actuală, întreaga presă de la noi e în mâinile câtorva oameni. Apare astfel posibilitatea ca un trust media (televiziuni, posturi de radio, ziare, reviste) să impună o decizie la nivel naţional care să fie în conflict cu interesele statului de drept. Deocamdată, proprietarii de trusturi media nu se înţeleg între ei. Urmare a acestei realităţi abuzurile presei faţă de un politician, un partid sau chiar o persoană publică sunt imposibile. Dar dacă, la un moment dat, aceşti moguli media ajung la o înţelegere în legătură cu un politician sau un partid?
Conştient de această realitate, ar fi trebuit să salut ultimele intervenţii ale lui Traian Băsescu în ce priveşte dictatura presei. De fapt, nu dictatura presei, ci dictatura mogulilor media. Iată, mi-aş fi spus, luându-şi în ser
