O discuţie. Câteva… recunoaşteri. Recunoaşte că este romantică şi această calitate este greu de suportat în zilele noastre.
O discuţie între prietene. Câteva mărturisiri.Dida Drăgan, căreia nu-i plac interviurile, a vorbit…
O discuţie. Câteva… recunoaşteri. Recunoaşte că este romantică şi această calitate este greu de suportat în zilele noastre.
Jurnalul Naţional: Eşti o romantică!
Dida Drăgan: Sunt o romantică. Romantic a devenit un cuvânt prohibit. Nu mai are loc în viaţa noastră grăbită şi pragmatică. Zilnic te loveşti de oameni care trăiesc paralel cu noi. E prea multă economie de piaţă în artă, în sentimente. Parcă nu mai ţine nimic de talent. Găseşti la tot pasul oameni care ocupă locuri în care nu au ce căuta, şi nu au inimă pentru ele. Sunt oameni care fac rău culturii. Sunt prea adaptaţi la REAL. Orice artist nu poate comunica, nu poate fi compatibil cu ei.
Jurnalul Naţional: Adică banii hotărăsc totul ca să fim mai clari?
Dida Drăgan: Da, eu numesc asta “Bazarul de hârtie”. E grav. E foarte grav. Au stricat inima publicului, au pervertit gustul publicului, nu mai este înţeleasă creaţia care este hrana spirituală fără de care nu se poate trăi. Uneori e un coşmar. Publicul nu se mai poate concentra. Banii te îndepărtează de suflet. Faptul că nu mai există demarcaţia între ce e bun şi ce e rău. Pentru bani se calcă orice frontieră spunând: “Viaţa e grea şi scurtă”. Dar nu e aşa! Codul moral trebuie apărat. Şi artiştii ştiu să facă asta.
Jurnalul Naţional: Cum a început?
Dida Drăgan: Eu vin dintr-un sat. Am vrut să cânt de când mă ştiu. Dar a fost greu pentru că am trăit într-o familie cu principii severe. Nu erau de acord. Dar nici n-au fost brutali. Au spus blând: “O să vedem”. Mai ales tata m-a sprijinit şi eu i-am promis: “Tată, tot ce voi fac
