Campioana mondială şi europeană şi-a respectat blazonul şi, în ciuda criticilor care susţin că jocul ibericilor a devenit anost cu atâtea pase, echipa lui Del Bosque rămâne formaţia momentului.

Istoria finalei a fost la fel de simplă precum pasele pe care şi le dau spaniolii. După o ratare a lui Xavi Hernandes, Fabregas a scăpat pe partea dreaptă, de unde i-a pus o mingea pe cap lui David Silva, care n-avea cum să rateze deschiderea scorului. Diferenţa s-a mărit înainte de pauză, când Xavi a inventat o pasă absolut luminoasă iar puştiul Alba a marcat după ce alergase aproape 60 de metri. Pentru italieni, realizările primei reprize au însemnat două şuturi scoase de Casillas şi două centrări periculoase.

Apărată de avantajul de la pauză, Spania a dominat relaxat şi la reluare şi ar fi putut închide definitiv meciul dacă portughezul Pruenca ar fi dictat penalty la henţul evident făcut de Bonucci după lovitura de cap a lui Sergio Ramos. N-a fost să fie şi Italia a mai sperat în jur de 20 de minute, până a rămas în zece jucători. Thiago Motta s-a rupt la cinci minute după ce a intrat pe teren şi cum Prandelli epuizase schimbările, squadra azzura a jucat până la final în inferioritate.

Conduşi impecabil de Xavi şi Iniesta, spaniolii şi-au făcut jocul obişnuit, iar absenţa unui vârf veritabil a fost suplinită de prezenţa lui Fabregas, fotbalistul Barcelonei care a stat mereu împins în coasta apărării italiene. Del Bosque a schimbat pe final, apelând la Fernando Torres, eroul finalei din 2008, dar cărţile le-au făcut tot artiştii de la mijlocul terenului. Acelaşi Xavi l-a făcut mare pe atacantul lui Chelsea, pasând excepţional pentru ca El Nino să devină primul fotbalist din lume care a marcat în două finale de Euro consecutive.

Prin victoria din faţa Italiei, ibericii au reuşit şi o performanţă unică, trecându-şi în palmares tripla Euro- Mondial-