Nimic mai jalnic decât un om fără umor care se încăpăţânează să "se dea spiritual." Sursa: EVZ

Nimic mai grosolan decât tandreţea unui pitecantrop. Nimic mai penibil decât şmecheria omului serios. Prin anii ’80, un fost coleg de şcoală care emigrase în Germania povestea într-o vacanţă despre scabrozitatea insuportabilă a filmelor "licenţioase" nemţeşti. Îl ascultam cu gura căscată, noi, românaşii expuşi doar la pornografia congreselor lui Pingelică şi la sexualitatea debordantă a telejurnalelor de partid şi de stat. Amicul punea diferenţa enormă dintre comportamentul "social" şi cel "sexual" pe seama unei particularităţi psihologice: indivizii care, prin definiţie, sunt sobri, cumpătaţi, reţinuţi, ajung să se dea de râpă tocmai în situaţiile care presupun frivolitate, inventivitate şi erotism. În astfel de împrejurări, lucrurile ies din matca firească - pentru a compensa frustrările - şi explodează într-un vulcan de grosolănie şi obscenitate.

Dl Emil Boc nu "se dă spiritual", nu e pitecantrop şi nici grosolan. Şi totuşi, din motive care-mi scapă, Domnia Sa încearcă să ni se înfăţişeze în postura de şmecher. Ceea ce e departe de a fi. Cu toate că în viaţa cotidiană e muncitor - ba chiar workaholic -, cinstit şi obsedat de binele public, dl Boc poartă cam des o mască. Premierul nu s-a "miticizat" într-atât încât să controleze limbajul dublu şi să fi deprins iuţeala de mână a meşterilor care-au inventat învârteala bugetară, albaneagra ideologică şi pocheraşul cu vieţile altora. Dacă ambiţionează să-şi programeze propria ruină, n-are decât să persevereze într-un sport pentru care nu e dotat. Şi asta într-un moment în care specialiştii în domeniu - Berceanu, Videanu, Blaga - au fost lăsaţi la vatră. Pe vremea lor, şmecheria avea aplomb, avea stil, avea eficacitate, ba chiar avea şi farmec. Pentru că e contrafăcută, searbădă şi duhneşte de la o poştă