Violenţa împotriva femeii este una dintre cele mai frecvente forme de agresiune şi unul dintre cele mai grave acte de încălcare a drepturilor omului.
1 /. De la abuzuri şi violuri până la maltratarea de toate tipurile, femeile se confruntă cu acte de violenţă care iau cele mai diferite aspecte. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, în prezent există 89 de state care au prevederi legale privitoare la violenţa în familie, 90 de ţări au legi dure legate de hărţuirea sexuală, iar în 93 dintre state există articole legislative împotriva traficului de persoane. Românii încurajează prin lipsa de atitudine
Nepăsarea cu care semenii noştri asistă la actele de violenţă asupra femeii pe stradă este, fără îndoială, o atitudine care încurajează acest gen de comportament.
Faptul că românii s-au obişnuit să nu reacţioneze atunci când sunt martori la violenţă verbală sau fizică asupra doamnelor sau domnişoarelor pe stradă, că cei mai mulţi bărbaţi obişnuiesc să o apostrofeze în trafic pe şoferiţă doar pentru că este femeie, sunt dovezi clare că societatea românească mai are de luptat cu prejudecăţile.
Un raport al agresiunilor la care sunt supuse româncele pe stradă plasează pe primul loc violenţa verbală. Aceasta este urmată de violenţă fizică (pipăielile „involuntare” din mijloacele de transport în comun) sau jaf şi viol.
În România, 45% dintre femei au fost agresate verbal, 30% agresate fizic şi 7% agresate sexual, se specifică în raportul ONU.
Agresorii nu ţin cont de vârstă, deoarece, potrivit, unor statistici ale Poliţiei Române, persoanele de sex feminin supuse diferitelor forme de agresiune au vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani.
De cele de mai multe ori, cei din jur par să privească neputincioşi sau, dacă iau atitudine, aceasta se limitează la o simplă apostrofare, şi aceea neconvingătoare. @N_P