La cei 30 de ani ai săi, Rafael Tihai poate spune că mai bine de jumătate i-a dedicat artelor marţiale.

Încă din copilărie a fost fascinat de lupte, iar faptul că fratele său mai mare practica de ceva vreme artele marţiale l-a ambiţionat şi mai mult să îi calce pe urme şi să se dedice acestui sport.

Impresionat de o demonstraţie

„În 1995, impresionat de o demonstraţie de kyokushinkai, care a avut loc la Sala Sporturilor din Baia Mare, în care i-am văzut pe toţi sportivii făcând un kata şi la final strigătul de finalizare, am decis că şi eu trebuie să mă înscriu la un astfel de club. De multă vreme visam la aşa ceva, însă mereu fratele meu îmi spunea că sunt încă prea mic pentru aşa ceva, dar de această dată eram decis să nu mai dau înapoi", îşi aminteşte sportivul.

În ciuda faptului că acest tip de arte marţiale este recunoscut ca unul dintre cele mai dure, Rafael recunoaşte că tocmai acest lucru l-a atras la acea vreme. A practicat kyokushinkai timp de un an, până în clasa a X-a, când, impresionat de performanţele unui coleg de clasă care practica Tae Kwon Do ITF, a decis să se îndrepte spre acest tip de arte marţiale.

A trecut la un alt stil

„Îmi amintesc că eram în clasa a X-a, iar un coleg de clasă m-a rugat în timpul orei de educaţie fizică să îl lovesc cu pumnul în abdomen cât de tare pot. Ştiam că practică şi el arte marţiale, iar în ciuda faptului că tipul era la fel ca şi mine, mai micuţ şi slăbuţ, mi-a spus să nu îmi fac griji şi să îl lovesc cu putere. M-am pregătit şi l-am lovit suficient de tare în abdomen, încât să nu îmi ceară să îl lovesc şi a doua oară. După lovitură, colegul m-a întrebat dacă pot lovi şi mai tare de atât", povesteşte tânărul. „Pentru că totul se petrecea în faţa întregii clase, m-am pregătit pentru a doua lovitură pe care am realizat-o şi cu un strigăt de luptă, pentru