Din 1995 încoace, România nu a înregistrat niciodată un deficit structural de 0,5% din PIB, arată datele Comisiei Europene şi ale Consiliului Fiscal, publicate de consilierul de stat Andreea Paul Vass pe blogul său. Cel mai mic deficit structural pe care l-a înregistrat România în perioada analizată a fost de 1,3% din PIB, în anii 2002-2003. Sursa: Vlad Stanescu
Potrivit Andreei Paul Vass, "deficitul structural este un indicator al responsabilităţii bugetare". Potrivit acesteia, deficitul bugetar la care ne raportăm în dezbaterea publică are două componente: una ciclică (influenţată de fiecare etapă a ciclului economic: expansiune, recesiune sau stagnare caracteristice dinamicii pieţelor capitaliste.
Ciclurile pot fi scurte, de 3-5 ani denumite cicluri Kitchin, medii, de 10-12 ani, denumite cicluri Juglar, sau lungi, de 40-50 ani, denumite cicluri Kondratieff, după numele economiştilor care le-au identificat) şi una structurală, care surprinde elementele stabile ale veniturilor şi cheltuielilor publice, adică ale datoriilor care nu pot fi contractate prin decizii cu impact pe termen scurt.
"Limitarea deficitului structural echivalează cu responsabilitatea neangajării cheltuielilor bugetare permanente neacoperite cu venituri bugetare permanente. De pildă, dacă în anii 2007-2008 au avut loc creşteri succesive salariale şi ale punctului de pensie, fiind acoperite de venituri conjuncturale, cum sunt cele obţinute din privatizări, deficitul structural creşte. În schimb, deciziile care privesc contracţia sau îngheţarea cheltuielilor bugetare prin reforme sistemice cu bătaie pe termen lung duc la diminuarea deficitului structural", explică consilierul de stat.
Potrivit oficialului, în perioada de supraîncălzire a economiei, pe fondul unei creşteri accelerate a cererii susţinută de politica de creditare laxă a băncilor şi de ape
