Decizia FRF de a se limita transferurile tehnicienilor de la o echipa la alta este salutara, cu conditia de a fi aplicata corect de catre cluburi. "Caruselul antrenorilor" este un loc comun in fotbalul contemporan si nu este neaparat o caracteristica a celui romanesc. De cite ori se parcurge o etapa mai dificila in evolutia unei echipe, se gaseste cea mai comoda explicatie: antrenorul este de vina; trebuie sa vina unul nou sa produca un soc la echipa. Si ciclul se reia, pina la primele doua-trei-cinci-zece infringeri. Cazurile in care un tehnician isi mentine ani de-a rindul pozitia, gen Arsène Wenger la Monaco si Arsenal, Guy Roux la Auxerre sau - la noi - Ionut Popa la Iasi sint extrem de rare. Totusi, daca in fotbalul european de cel mai inalt nivel un antrenor reuseste sa stea maximum trei ani la o echipa, la noi fenomenul a luat-o razna rau, generat si de calitatea execrabila a unor conducatori de club, care se erijeaza in mari cunoscatori in domeniu, cu motivatia primitiva ca ei dau (sau gestioneaza) banii. In acest sezon, 16 antrenori au fost schimbati in Liga I romaneasca, fie ca au fost alungati de patroni, fie ca si-au dat ei demisia, incapabili - probabil - sa mai suporte presiunile crescinde de la generatorii de bani. Iata, insa, ca, in cursul acestei saptamini, Comitetul Executiv al FRF a luat o decizie temerara, la propunerea directorului Scolii Nationale de Antrenori, Mircea Radulescu. Un antrenor nu poate pregati, in decursul aceluiasi sezon competitional, decit o singura echipa din acelasi esalon. Cu alte cuvinte, daca antrenorul pleaca de la o formatie de Liga I, se poate duce in Liga a II-a, sau a III-a, sau in strainatate, dar in nici un caz la o alta echipa din acelasi esalon. Motivatia lui "Riciu" Radulescu nu prea sta in picioare. Acesta da ca exemplu cazul lui Mircea Rednic, care, dupa ce a plecat de la Dinamo, s-a angajat in curtea Rapidului,