În lipsa mall-urilor şi cluburilor care sunt pline chiar şi de Sărbători, acum câteva decenii Crăciunul era ocazia perfectă pentru a te vedea cu cei dragi. Şi, chiar dacă existau lipsuri, toată lumea „rezolva” să aibă ce pune pe masă.

De la Alimentară până la Aprozar, orice locaţie care vindea produse alimentare era luată cu asalt în zilele dinaintea sărbătorilor. Vechile magazine de fructe şi legume erau „vânate” în primul rând pentru două fructe care nu se găseau în timpul anului: portocale şi banane. La alimentare se formau cozi imense, principalul produs căutat fiind saloanele, bomboanele de pus în bradul de Crăciun. Cozi erau şi la măcelării, însă pentru carnea de porc majoritatea orăşenilor se bazau pe rudele sau prietenii din mediul rural.

În plus, odată cu apariţia Comtim-ului, obţinerea produselor de porc nu mai erau o problemă pentru timişoreni. Societatea „Comtim” a fost înfiinţată în 1967 şi, în anii următori, şi-a făcut un renume drept cel mai mare producător industrial de carne de porc din România şi, ulterior, cel mai mare combinat de prelucrare a cărnii de porc din sud-estul Europei. Ca idee despre amploarea „fenomenului Comtim”, la momentul Revoluţiei din 1989 aici lucrau nu mai puţin de 15.000 de oameni. Astfel, aproape orice timişorean avea o „legătură” la producătorul de carne de porc şi mezeluri. Pe lângă Comtim, o altă mare „uzină alimentară” care aproviziona timişorenii era Kandia de unde, prin magazine sau „pe surse” puteai obţine dulciuri de calitate pentru cei mici.

Cozile pentru pâine, lapte şi carne erau o privelişte obişnuită în fiecare zi, dar în apropierea Sărbătorilor de iarnă era şi mai şi. Avantajul de a cunoaşte pe cineva la alimentară, aprozar, măcelărie sau la un restaurant era de nepreţuit. În multe perioade, carnea, saloanele sau berea se vindeau „cu raţia”, pentru a ajunge pentru cât mai multă lu