Canotoarea Doina Ignat a participat la cinci ediţii ale Jocurilor Olimpice, având în palmares patru medalii de aur, una de argint şi una de bronz Retrasă recent din activitatea sportivă, cvadrupla campioană olimpică încearcă să recupereze treptat timpul în care a fost departe de familie.
Pentru Doina Ignat, canotajul a fost vreme de două decenii un mod de viaţă. În urmă cu două săptămâni, veterana echipajului de 8+1 rame a pus însă vâsla în cui la 40 de ani. Acum, cvadrupla campioană olimpică începe o nouă viaţă, în care pe primul plan au trecut familia şi fiica ei Andreea, în vârstă de 6 ani.
Născută la Miorcani (judeţul Botoşani), Doina Ignat şi-a început ascensiunea către marea performanţă printr-o pură întâmplare.
Într-o zi de iarnă geroasă a anului 1984, la uşa părinţilor săi bătea un străin. Era Nicolae Gioga, antrenorul clubului Steaua, aflat în căutare de tinere talente prin Moldova.
“Mi-a zis că are nevoie de campioni, de oameni care nu ştiu să dea înapoi şi care doresc să meargă până la capăt. Mi s-a făcut frică atunci şi am început să plâng că nu vreau să plec la Bucureşti”, rememorează Doina Ignat.
Nu ştia să înoate în copilărie
Pentru adolescenta de 16 ani, canotajul era la acea vreme o chestiune bizară. Deoarece în satul natal nu exista niciun lac, viitoarea campioană nu ştia nici măcar să înoate. Îşi aminteşte însă vag de imaginea Sandei Toma, campioană olimpică în 1980.
“Habar nu aveam ce este canotajul. Îmi aduceam aminte doar de o tipă cu o pălăriuţă albă pe cap care se plimba cu o barcă pe un lac. Ulterior am aflat că era Sanda Toma, la Moscova”. Cu promisiunea fermă a tatălui ei că îl “mănâncă” pe antrenorul Nicolae Gioga dacă păţeşte ceva, Doina Ignat a părăsit căminul părintesc şi s-a dus să înceapă o nouă viaţă în capitala României.
@N_P
