Câştigătoarea prestigioasei distincţii îşi va ridica la Stockholm medalia, diploma şi cecul de aproape un milion de euro. La tradiţionala întâlnire cu publicul, care a avut loc luni în capitala Suediei, Herta Müller a povestit cum a fost nevoită să se refugieze în literatură din cauza terorii comuniste.

VEZI VIDEO AICI!

„În faţa morţii, reacţia mea a fost o sete de viaţă. O sete de cuvinte. Numai vârtejul cuvintelor reuşea să exprime starea mea", a dezvăluit scriitoarea, născută la 17 august 1953, la Niţchidorf, lângă Timişoara.

La Academia Nobel din Stockholm, Herta Müller a citit în limba germană un text care cuprindea, pe scurt, întreaga ei viaţă. Experienţa trăită în România sub Ceauşescu se regăseşte în toate cărţile sale: „Regele se-nclină şi ucide", „Este sau nu este Ion", „Animalul inimii", apărute la Polirom, sau „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul", roman publicat recent de Humanitas Fiction.

„În timpul dictaturii, am vorbit mult"

„Scrisul este un act mut, o muncă ce pleacă de la cap pentru a ajunge la mână, evitând gura. În timpul dictaturii, am vorbit mult, mai ales pentru că am decis să nu ţip. Cuvintele mele au avut aproape întotdeauna consecinţe de nejustificat. Însă scrisul a început prin tăcere, în această scară de uzină, abandonându-mă mie însămi, a trebuit să scot din mine mai mult decât îmi permiteau cuvintele", a precizat romanciera.

„Nu stă în firea mea să strig de bucurie"

Herta Müller a mai povestit că fost tot timpul persecutată după ce a refuzat să devină informatoare. Nemaisuportând să fie urmărită pas cu pas şi să-i fie răvăşită viaţa, scriitoarea a plecat în 1987, în Germania, unde trăieşte şi în prezent.

Într-un interviu pentru cotidianul francez „Le Monde", scriitoarea a mărturisit care a fost starea ei de spirit după ce a aflat că a câştigat Nobelul pentru literatură: „Pe moment, nu m-