"Intarirea sistemului bancar, cresterea eficientei si reducerea costurilor de intermediere sunt principalele obiective ale Strategiei economice pe termen mediu referitoare la sistemul bancar din Romania. Privatizarea Bancii Agricole este prevazuta pentru acest an, a BCR pentru 2001 si tot atunci si pregatirea CEC pentru privatizare. " Este un citat dintr-un articol aparut in in februarie 2000 in ZF, "Chiar si CEC-ul va fi privatizat".

Insa Guvernul PSD, ajuns la putere la sfarsitul anului 2000, a inghetat privatizarea CEC si a amanat privatizarea BCR. Asta dupa ce nu privatizase (aproape) nimic intre 1990 si 1996. BCR a fost privatizata cinci ani mai tarziu, in 2005, iar abia ieri au intrat banii in conturile statului roman. Care au fost consecintele lipsei de competitie din sistemul bancar de pana in 2000, cand doar o singura banca de stat fusese vanduta, BRD?

In 2000, ca si in 1992, sub 5% din depozitele populatiei se intorceau la oameni drept credit din cauza dobanzilor inrobitoare. Astazi, dupa privatizarea BRD si a Bancii Agricole, dupa intrarea investitorilor straini, soldul creditelor a depasit depozitele. Cand vedem astazi ca dobanzile la credite au scazut la 10% si oamenii au cum sa-si imbunatateasca viata prin finantari pe termen lung, cand vedem ritmul de investitii al firmelor si ofertele agresive ale bancilor de a finanta IMM-urile, trebuie sa ne gandim unde eram acum 15 ani, unde eram acum 5 ani si care au fost deciziile publice corecte ce au imbunatatit starea economiei. Ca sa stim astfel care sunt politicile bune de urmat.

Dl. Mihai Tanasescu, fostul ministru de finante dintre 2000 si 2004, vine acum iar sa spuna ca CEC-ul nu trebuie privatizat. "Cred ca in momentul de fata trebuie vazut daca exista o gandire, o viziune ca CEC sa ramana o banca a statului si participatia sa sa fie majoritara. (...) in acest proces de globalizare