Actriţa joacă în această seară în spectacolul „Buzunarul cu pâine“, la Teatrul Metropolis, de la ora 19.30, alături de actorul Mihai Gruia Sandu, după piesa lui Matei Vişniec. A cucerit de curând şi inimile parizienilor cu această piesă, alături de „Mă tot duc“, un succes de la Teatrul Foarte Mic. Sursa: Zoltan Lörencz
EVZ: După “Mă tot duc”, de la Teatrul Foarte Mic, ai revenit în forţă, la Metropolis, în spectacolul “Buzunural cu pâine”, după piesa lui Matei Vişniec.
Oana Pellea: “Buzunarul de pâine” a fost o experienţă, ca şi “Mă tot duc”, amândouă spectacolele au fost jucate mai întâi în străinătate, apoi în România. “Buzunarul…” îl jucăm, eu şi Mihai Gruia Sandu, de vreo doi ani în limba franceză. Eram foarte curioasă de reacţia publicului român, care e cu totul alta decât cea a publicului de afară. În străinătate, se râde mult mai mult. Pentru români nu e acelaşi lucru, românii se recunosc în poveste şi râd cu amar.
Unde te duci în “Mă tot duc”?
Şi “Mă tot duc” şi “Buzunarul cu pâine” vreau să însemne cu adevărat ceva. Nu mă interesează ca spectatorul să spună “Oana Pellea e o bună actriţă”. Spectacolul “Mă tot duc” afirmă că eu cred în iubire, şi în deschidere, şi în sensibilitate, şi în emoţie. Cred că e bine ca un om să urmeze drumul ăsta al sensibilităţii. Unde mă tot duc? Spre Dumnezeu…
Ce înseamnă“Buzunarul de pâine”?
“Buzunarul de pâine” e despre altceva. Oricât de cinic ai fi, şi oricât de negativist ai fi, n-ai cum să nu te deschizi în final. Ador personajul meu din “Buzunarul…” . Eu întotdeauana am fost îndrăgostită de ultimul personaj. Însă acum sunt amorezată rău de el. Personajul meu e nihilist total, n-are deloc deschidere, de aceea l-am ales să-l fac aşa. La final, el demonstrează însă că automat trebuie să te deschizi, altă soluţie nu există. Oricât de mult “Nu” spui, termini tot printr-un “D
