Ce a urmat se poate vedea cu ochiul liber: calitatea intelectuala si morala a clasei politice s-a prabusit. Si inca nu am ajuns la pragul de jos. Partidul lui Dan Diaconescu asteapta la rind sa continue opera inaintasilor din PUNR, PRM, PNG si sa o desavirseasca. Romania a debutat cu stingul in tranzitie. Un misterios Deus ex machina parea sa se razbune, oferind romanilor o ultima reprezentatie a Cintarii Romaniei. Obisnuiti de ani buni cu montaje literar-artistice patriotarde, ce aveau menirea secreta de a supralicita realitatea si a modela o populatie obosita si flaminda, romanilor li s-a servit de catre maestrii din spatele cortinei de la 21/22 decembrie 1989 tot un spectacol-surogat. De aceasta data un surogat de revolutie. Si realismul socialist s-a razbunat, insinuindu-se pervers in conduita celor multi si in reflexele ideologice ale aparatciki-lor, care au regizat spectacolul de sunet, lumina si singe din zilele de final ale lui 1989. Poporul captiv a intrat in aceasta regie magica absolut predictibil, intrucit universul lui de sensibilitate si constiinta se sedimentase in jurul valorilor national-comunismului. Iar atunci cind eroul acelei epoci a fost sacrificat, sensibilitatea si reflexele au continuat sa functioneze. Pe aceasta s-au si bazat corifeii loviturii de stat de la 21/22 decembrie 1989, nimeni altii decit comunistii nepusi ori retrasi din functii de Ceausescu. Pina la urma, putem spune ca a fost o revolutie pentru salvarea aparatului comunisto-securist si distribuirea averii nationale in interiorul tagmei, operatiune pe care trebuia sa o regizeze o ipotetica perestroica, imposibila in Romania, datorita cerbiciei lui Ceausescu si sentimentelor puternic antisovietice din societatea romaneasca. In lunile ce au urmat lui decembrie 1989, puterea si averea nationala au fost transferate discret categoriei mai sus mentionate. Iar din amestecul dintre comun