Un medicinist şi-a propus să-şi ajute colegii să înveţe solidaritatea în lecţii despre trasee montane, măsuri de prim ajutor şi tehnici de comunicare. Cincizeci de oameni merg, unul în spatele celuilalt, pe o potecă şerpuită din Bucegi, acoperită de pietre. E sfârşitul lui aprilie, iar dacă te uiţi în jos vezi tot muntele înverzit şi îţi poţi imagina unde e gara din Sinaia – locul de unde grupul de medicinişti a început să urce. Toţi gâfâie şi sunt obosiţi, dar vor să ajungă cât mai repede în vârful muntelui, la cota 2.000. În popasuri, un băiat cu plăcuţe argintii la gât – pe care e scrijelit numele lui (întocmai ca la soldaţii care pleacă în război) – aleargă de la un om la altul, spune glume şi îşi învaţă colegii cum să se orienteze – le povesteşte de hartă, busolă, soare şi muşchi. „După asta, vreau să ştiu sigur că în cazul în care vă pierdeţi pe munte o să vă puteţi orienta singuri spre civilizaţie, bine? Deci, muşchii indică nordul…“, râde studentul. Îl cheamă Ionuţ Olteanu, e în anul III la Facultatea de Medicină „Carol Davila“ din Bucureşti şi a pus pe picioare, împreună cu nişte prieteni, o tabără în care îi învaţă pe studenţii la medicină (mai ales pe cei din anii mici) să se orienteze pe traseele montane, să acorde primul ajutor şi să se „dezvolte personal“. Ideea i-a venit la sfârşitul primului an de facultate, când şi-a numit planul Mount Med – proiectul traseelor montane pentru medicinişti. Câteva luni bune după aceea, a luat cu el peste tot o agendă groasă în care scria numai despre Mount Med. Când îi venea câte o idee, se oprea din orice activitate şi nota amănunţit. Aşa s-a hotărât să facă, pe lângă lecţii de resuscitare, jocuri în care Publicitate să-i înveţe pe cursanţii lui cum să vorbească în public şi cu pacienţii, să-şi exprime ideile mai bine şi să înveţe mai eficient materia stufoasă de la medicină. A luat el însuşi o mulţime de