În perioada comunistă circula un banc savuros despre vizita oficială de stat în Spania a tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu. Cum era şi firesc, la sosirea pe aeroport, cei doi urmau să fie salutaţi de garda militară, urmând ca tovarăşul să ţină un mic discurs.
După ce a încercat în zadar să înveţe o formulă simplă de adresare - Buenos dias camarados! (Bună ziua prieteni!) -, s-a dat bătut şi a recurs la un şiretlic: a prins pe dosul cravetei un mic bileţel cu salutul în lipsa spaniolă. Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, biletul cu pricina a fost luat de vânt, iar tovarăşul Nicolae Ceauşescu a rostit cu mare aplomb: Poliesterus pretinii!
Nu se ştie cu siguranţă dacă toţi bucătarii sau ospătarii români puteau să-şi întâmpine oaspeţii sosiţi din Spania în limba lor nativă, dar cu siguranţă se străduiau să le facă şederea în ţara noastră cât mai plăcută, inclusiv din punct de vedere gastronomic. "Ghidul orientativ - Preferinţe şi obiceiuri culinare pentru grupuri de turişti", editat de Ministerul Turismului, analizează trăsăturile bucătăriei spaniole şi portugheze, pentru a le uşura astfel munca bucătarilor ce trebuie să pregătească paella sau chanfaina.
A găti în adevăratul stil spaniol necesită îndemânare şi talent, gastronomia iberică primind numeroase influenţe din marea bucătărie franceză. Predomină astfel condimentele preţioase, dozate astfel încât să se obţină un maximum de savoare. Şofranul, care în trecut valora cât greutatea sa în aur, este unul dintre condimentele care împrumută preparatelor o aromă exotică. "Gustul foarte plăcut al alimentelor şi mâncărurilor spaniole este dat de amestecul contrastant în care carnea, peştele, ardeiul, legumele, condimentele, sunt amestecate în proporţii şi cantităţi imprevizibile, iar aspectul acestora nu dă nici o indicaţie asup
