Gălăţenii care locuiesc în „mahalaua ultracentrală" dintre Prelungirea Brăilei şi Şcoala Generală nr. 1, trăiesc ca în urmă cu 70 de ani. Deşi în zonă s-au ridicat în ultimii ani vile impunătoare, strada nu are canalizare. Vecinii săraci, majoritari, aruncă apa menajeră folosită, în mijlocul străzii.

500 de metri de drum prăfuit, pavat cu pietriş, case bătrâneşti alternând cu vile semeţe, abia construite de o parte şi de alta a unui drum mereu prăfuit, pavat cu piatră de râu. Pare o uliţă dintr-un sat cu un primar delăsător, în care nu au ajuns fonduri şi programe europene. Nu este vorba de aşa ceva, ci de o parte a străzii Anghel Saligny, aflată în „groapa" din Ţiglina, în imediata vecinătate a Inelului de Rocadă.

Veche de circa 70 de ani, strada care la începuturile ei era capăt de linie pentru tramvaiul care mergea până în zona unde se află în prezent cartierul Aviaţie, pare acum o fundătură părăsită. O salvează de la această calificare tocmai oamenii, care au pretenţia, justificată de altfel, că locuiesc în buricul târgului. O spun pe un ton amar, deoarece, nici în ziua de azi, nu pot renunţa la WC-urile din fundul curţii şi la aruncatul zoilor în mijlocul drumului.

Mai rău ca la ţară

Explicaţia frustrării locatarilor din zonă e simplă. Strada lor a fost ocolită de modernizare, spun ei, în timp ce alte străduţe din împrejurimi au fost „binecuvântate" cu canalizări.

Leonora Stan are 81 de ani şi s-a născut la Măstăcani. Din 1957, s-a mutat la oraş. A crezut că vine la civilizaţie, dar după jumătate de veac vede că s-a înşelat. Nu s-a schimbat nimic, spune femeia pe care am găsit-o stând pe un bolovan din faţa porţii şi privind la câteva şiroaie de apă aruncată de vecini care se prelingeau printre pietrele din mijlocul drumului.

„Aşa era şi atunci, în 57. Pietriş. Nu a fost niciodată asfalt, iar de canalizare c