Fotbalul finalului de campionat dă în clocot. Deşi interesantă, lupta pentru evitarea retrogradării beneficiază de o discreţie neobişnuită. Întreaga atenţie este captată de marea bătălie pentru gologanii cupelor europene.

Pentru a prinde un loc cât mai bine recompensat, trufaşii clasamentului îşi dau la gioale fără nici o jenă. Mama lui Ştefan cel Mare, pe numele ei Cristian Borcea, urlă ca din gură de şarpe. Acuză înfiriparea unei conspiraţii mondiale care nu urmăreşte nimic altceva decât să-i zboare lui fleica din fasole. Îi înţeleg disperarea câtă vreme ea are o motivaţie reală. Borcea înoată prin criza financiară a clubului cu apa-n gură şi, dacă nu câştigă potul Ligii Campionilor, poate deveni falit. Dar, dincolo de această realitate de fapt, revolta primarului dinamovist devine doar parte a unei regii ieftine. Fumigenele lansate de el se vor a fi cortina numai bună să ascundă manevrele de culise de care chiar conducătorii dinamovişti se fac vinovaţi. Cât despre conspiraţii, Borcea poate vorbi în deplină cunoştinţă de cauză. Ocupă loc fruntaş în grupul de autori ai manualului de specialitate. Dacă Borcea ar plonja în memorie, cu numai un an în urmă, ar revedea un film despre conspiraţii şi conspiratori, în care chiar el interpreta unul dintre rolurile principale.

Nici prezentul nu-l scuteşte pe Borcea de suspiciunea lucrăturilor de culise. Comisia de Disciplină a FRF a judecat în regim de urgenţă şi de maximă înghesuială reziduurile comportamentale ale meciului Dinamo - CFR. Năbădăioşii Gabriel Tamaş şi Kone au primit sancţiuni ca în zi de pomană la poarta cimitirului. Aşa, după cum am mai spus, nu simt nici un fel de înverşunare împotriva uşoarei îngăduinţe atunci când gesturile de indisciplină nu deturnează sever sensul competiţiei. De aceea nu mă deranjează defel faptul că Tamaş şi Kone au beneficiat de clemenţa comisiei federale.