În secolul al XVI-lea, alchimistul Paracelsus a inventat o formulă de creare a unei fiinţe vii, care presupunea, printre altele, inseminarea unei cantităţi de spermă într-un venter equinus (la bază această expresie înseamnă „balegă de cal“, dar în latină venter înseamnă uter sau abdomen). Dincolo de speculaţiile în ceea ce priveşte coincidenţa de nume, biologul american Craig Venter a fost, cu siguranţă, „motorul“ echipei de cercetători care a anunţat luna trecută crearea unei forme artificiale de viaţă, respectiv a unei bacterii denumită Syntia. Deşi foarte asemănătoare cu bacteria naturală după care a fost concepută, Syntia conţine un genom în care au fost introduse gene ADN anume create pentru a-i scoate în evidenţă natura sintetică. Decodificate, aceste gene dezvăluie adresa unui site web, numele cercetătorilor care au lucrat la realizarea bacteriei şi cîteva citate de referinţă, cum ar fi cel al lui Richard Feymann: „Ce nu pot construi nu pot înţelege“.
Cînd li s-a reproşat că se joacă de-a Dumnezeu, cercetătorii de la Institutul J. Craig Vender nu au fost luaţi prin surprindere, pentru că se aşteptau la astfel de reacţii. Din punctul lor de vedere, oricine crede că viaţa a fost dată de Dumnezeu va privi crearea unei bacterii artificiale vii ca pe un joc de-a divinitatea. Art Caplan, un cunoscut bioetician de la Universitatea din Pennsylvania, susţine că realizarea bacteriei este, fără îndoială, o descoperire cu semnificaţie istorică, dat fiind că, în mod evident, combate ideea că „pentru a exista, o viaţă are nevoie de o putere divină“.
DE ACELASI AUTOR Cum ar fi să trăim 1000 de ani? Alteratele alegeri americane Dumnezeu şi femeia în Iran Adevărata tragedie a avortului
Cînd i s-a cerut să-şi exprime părerea referitor la crearea bacteriei Syntia, Craig Vender a descris realizarea ca pe „o schimbare filozofică majoră a felului în care pr
