Atunci când se face cu viziune şi – ce “demodat” cuvânt! – cu patriotism, politica nu are nevoie de vorbe tari şi nici de discursuri tăioase. Scris în cuvinte simple, discursul Regelui Mihai a sunat cu totul diferit faţă de aproape tot ce s-a spus în Parlamentul României de 20 de ani încoace.
În monarhiile constituţionale, camerele parlamentare îşi încep sesiunile audiind discursuri ale Tronului, redactate cam în acelaşi fel, insistând, poate, mai mult, pe anumite priorităţi ale momentului. Monarhii îşi fac astfel datoria de şefi ai statului.
Astăzi, în Parlament, Regele Mihai s-a comportat ca un şef al statului virtual. Discursul său nu a dezbinat. Nu a fost îndreptat împotriva nimănui, ceea ce, în atmosfera politică de la noi, pare cumva din altă lume. Ba chiar, pentru unele urechi obişnuite prea mult cu loviturile de tun din politica noastră, a fost chiar dezamăgitor. “Cum, doar atât?” Da. “Doar” atât.
De fapt, Regele Mihai a folosit tribuna Parlamentului pentru a se adresa nu clasei politice ori, mai rău, unei părţi din aceasta. S-a adresat instituţiilor de la baza statului democratic, precum legislativul, Banca naţională, Academia, Armata. Le-a vorbit celor pentru care se face sau ar trebui să se facă politica: oamenii care îşi fac datoria acolo unde sunt, fie ei agricultori, profesori, funcţionari, militari, întreprinzători. A trimis un mesaj de solidaritate spre persoanele cele mai vulnerabile, vârsnicii şi cei bolnavi, nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare. Aceşti oameni duc, de fapt, greul crizei în acest moment. Ei au putut auzi, de la o tribună politică, nu doar reproşuri pentru că ar munci prea puţin şi ar consuma prea mult, nu doar promisiuni electorale în care nu mai crede nimeni.
Fără îndoială, evenimentul de la Parlament are în spate – nici nu se putea altfel – un aranjament politic, alimentat de interese p
