Una dintre cele mai impresionante scene din documentarul lui Vlad Petri despre revoltele din ianuarie este aceea a unui lung schimb de replici dintre o doamnă mai în vîrstă, descinsă parcă din alt film (ceva de genul gospodinelor salutîndu-i pe mineri) şi un mic grup de tineri furioşi. Singură, izolată, cu vocea mică, dar fermă, aceasta îl acuză pe cel mai vocal dintre tineri de toate violenţele din Piaţă şi sfîrşeşte prin a-l trimite la plimbare pe motiv că e beat. Nu era. Urmează o tiradă revoltată şi cumplit de sinceră a tînărului despre generaţia acestei doamne (şi aceea a părinţilor acelor tineri): ne-aţi furat viitorul şi speranţele Revoluţiei, douăzeci de ani nu aţi fost în stare decît să vă supuneţi unora şi altora şi să puneţi umărul prin laşitatea voastră la distrugerea ţării. Ce aţi făcut pentru ca urmaşii voştri să trăiască mai bine? – repeta tot mai revoltat tînărul. Eşti beat! – se apăra tot mai slab doamna. Într-un final, intervin alţi doi tineri şi, întorcînd spatele doamnei, îi aruncă sastisiţi peste umăr: O seară bună, doamnă, o seară bună! Exit o întreagă generaţie...

La prezentarea publică a aceluiaşi film, cea mai sugestivă scenă a fost intervenţia unui student, participant la revoltele din Piaţă, care s-a adresat invitaţilor înşiraţi în faţa publicului: Se pare că Piaţa nu şi-a atins scopul dacă acum, la prezentarea evenimentelor de acolo, noi stăm tot aici, în sală şi ne uităm la dumneavoastră, „reperele epistemice“, tot acolo, pe scenă, în faţa noastră! Aplauze în picioare din partea tinerilor din sală... Nu era doar o simplă problemă de amplasare a scaunelor, ci o „pildă“, o modalitate spaţială de a exprima o poziţie – şi opoziţie – generaţională.

DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertulLa o scară mai largă, aceeaşi atitudine s-a impus î