Daca la americani s-a facut megasucces (Oscar y compris) cu un film despre doi cowboy homosexuali, nu vad de ce, si tot asa n-a vazut nici Tudor Giurgiu, de ce n-ar avea la noi succes un film romanesc despre doua studente lesbiene. Pentru ca era de bonton, la premiera a asistat si premierul Tariceanu, cam toata lumea buna a Capitalei a vazut deja filmul.
In discutiile pe marginea peliculei, pentru care presedinteledirectorgeneralinpantaloniscurti al televiziunii publice a chiulit de la serviciu ca sa-si termine fimarile, am observat ca apare o jena usoara de inceput.
Date fiind libertinismul si liberalismul productiei, prima tentatie este sa nu te arunci cu pareri negative, pentru a nu fi taxat drept retrograd, pedist sau, si mai rau, cotrocenist. Asa ca incuviintezi usor din barbie cand auzi ca cele doua fete joaca senzational, ca Tudor Chirila "e de-aclo ba, genial tipu’ ce s-o mai lungim, sau ca unghiurile de filmare sunt corecte, iar sonorul bun.
Buuuun, dar de ce am mers sa vedem acest film? Ce ne-a transmis el noua? E momentul sa iesim din stereotipia conversatiilor de duminica la pranz si sa spunem lucrurilor pe nume. La inceput a fost cartea, iar cartea era la Cecilia Nustiucum. O fata, doamna, altminteri respectabila. Numai ca, dupa ce-am citit filmul, am simtit nevoia acuta sa citesc si cartea, ca sa ma dumiresc.
Numai ca, la unison, cei care facusera greseala inaintea mea mi-au spus ca e mult mai proasta decat filmul. Deci despre ce e vorba in carte/film? Despre iubirea, atractia, pasiunea, dintre doua studente lesbiene. Unde incepe si unde vrea sa ajunga aceasta iubire nu vom sti niciodata. Putem insa sa banuim oarece urme de experiente personale din adolescenta ale autoarei.
Care au lasat urme adanci, asa cum lasa in general toate experientele acelei varste. Totusi, de la jurnalul intim scris no
