Intervenţia Consiliului de Atestare a fost o lovitură crâncenă pentru credibilitatea lui Ponta.

Dacă despre înfrângerea lui Mircea Geoană din 2009 s-ar putea scrie un manual cu titlul „Cum să faci să NU câştigi alegerile", se pare că încă nu am văzut totul. USL s-a pus hotărât pe linia care duce spre un dezastru istoric în această toamnă.

Orice scor sub 50% va fi o înfrângere pentru USL, iar PDL va putea fi declarat învingător la puncte, chiar şi cu 25%, graţie sprijinului arbitrului de la Cotroceni. Preşedintele Băsescu va putea să dea guvernarea unui „independent" fidel sau direct PDL. Va fi suficientă o alianţă cu Dan Diaconescu, al cărui partid are şanse uriaşe să intre în Parlament după respingerea de către Curtea Constituţională a „uninominalului pur". Plus UDMR şi, pentru siguranţă, o nouă grupă de transfugi şi „reevaluaţi" - se vor găsi, cu siguranţă.

În euforia succesului de la locale, USL şi premierul Ponta au deschis repede frontul împotriva preşedintelui, crezând că acesta nu mai are gloanţe. Ba mai are, şi încă multe şi de mare calibru. Premierul Ponta a insistat pe prezenţa la Consiliul European, o prezenţă altfel necesară. S-a lăsat însă orbit de aura de prestigiu pe care şi-o conferă intrarea în conclavul mai-marilor Europei. Nu a mai avut răbdare să aştepte adoptarea legii privind colaborarea instituţională în afacerile europene, care conferă Parlamentului dreptul de a arbitra o eventuală dispută între preşedinte şi premier pe marginea participării la Consiliu. Dacă o asemenea lege ar fi fost respinsă de Curtea Constituţională, atunci Victor Ponta ar fi devenit, în ochii tuturor, o victimă a maşinaţiilor politice ale preşedintelui. Dar premierul, în loc să aştepte liniştit desfăşurarea procedurilor democratice, a preferat mişcările de forţă şi tactica faptului împlinit. A intrat pe terenul propriu al lui Traian Băsescu. Şi a pi