A luat naştere în prima parte a lunii aprilie, la Athena. Sunt muzicieni – nu puţini, nu mulţi la număr – care dovedesc lumii muzicale europene că arta lor, că muzica nu poate fi îngenunchiată, nu poate fi înfrântă de criza economică atotprezentă pe continentul european.

Kyklos nu este o orchestră. Este o conştiinţă vie, dinamică, activă, responsabilă. Este o formaţie camerală de geometrie variabilă, formaţie alcătuită din mai puţin de douăzeci de muzicieni instrumentişti. Sunt cei mai buni dintre cei foarte buni, artişti ce activează în contextul vieţii muzicale a ţării.

În afara aspectului profesional probează un cordial spirit al colaborării artistice şi umane. S-au ales între ei cunoscându-se în baza unei preţioase experienţe în diferite tipuri de ansambluri camerale şi orchestrale.

Din motive ce ţin de legislaţia naţională a ţării, pe scenă formaţia nu depăşeşte un număr de doisprezece instrumentişti.

Primul proiect s-a desfăşurat în Sala de Concerte a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din capitala Greciei. Ideea de bază a concertului a ţinut a evidenţia creaţia componistică vest-europeană din perioada imediat următoare primului război mondial, semnificaţiile acesteia în contextul epocii. In mod cert, cea mai puternică, cea mai consistentă creaţie a momentului s-a dovedit a fi Octandre de Edgard Varese, pentru suflători şi contrabas, creaţie ce exhibă sensul afund al responsabilităţilor pe care le preia artistul în contextul dramatic al existenţei. Au mai putut fi audiate Concertino de Igor Stravinski, lucrare prezentată în dublă ipostază, aceea pentru cvartet de coarde şi de asemenea pentru formaţia de 12 instrumente – corzi, lemne şi alămuri, apoi Trio-ul cu pian în do minor de Dmitri Sostakovici, Uvertura pe teme evreieşti de Prokofiev, lucrări pentru harpă solo de Albert Roussel şi Marcel Tournier, de asemenea marea c